marți, 12 aprilie 2011

STIHUIRI ÎN STANŢE NIPONE

CEZARINA ADAMESCU
FERVORI DE APRILIE

Floarea de vers

O floare de vers
înmiresmează-n culoare
întreg Univers.


Sora mea

Patimă, tu,
vieţuind în trup
încă dinainte
de naştere!



Exişti


Patimă
între suflet şi trup
invizibilă
cratimă!


După năluci

Până la plete
alerg prin grâul
în floare.
După năluca de înger
din visul cel sfânt
de fecioare.



Sufletul minţii

Alături de trup
părinţii
mi-au dăruit
şi sufletul minţii.




Gândul

E slobod
şi uneori
miroase a flori
de sulcină.
Alteori miroase
numai a vină.



Nevroze de-april

Salcâm înflorit,
merişor,
tuberoze.
Iar în april
miroasne de crin
iscă nevroze.



Stare de graţie


Morile de cuvânt
macină gânduri
în evantai
de miresme...



Simt


Pătimire de iubire
adiere
de sfinţire...



Drum


Descătuşat,
eliberat,
iertat,
iluminat,
răscumpărat.



Cădere

Slobodă din frâu,
patimă-dorinţă,
lipsă de credinţă.
Ce nesăbuinţă!




Stea de sprijin


Mă doare
carnea cuvântului,
resturi de floare
în apă stătută.
Steaua de care
Mă sprijin
are oiştea ruptă.



Cer obrindit

Duhul cuvintelor
ţâşneşte-n azur
curcubeu de nesaţiu.



Poezia


Din uger de lut
cuvintele sug
lapte de suflet.



Amurg


Lumina
se odihneşte
pe muguri.
Ecoul crengii rupte
secerat de tăcere.



Rost


Pe sub stele – duium,
poetul
arhitect şi constructor
de fum.




Punţi


Libere de regrete
punţi spre dorinţi
trecute cu sete
lacrimi de sfinţi.



Gânduri cu aripi

Un cer de durere
castel
construit din albă
tăcere.



Homo homini lupus

Oamenii-fiare
muşcă din mine
hălci de cuvinte.
Nici nu mai ştiu
cine pe cine.



Fervori


Blânde fervori
în Prier
scăldate-n miresme
de-azur.
În aerul pur
zvon gureş de grauri
despică pădurea.

Nimeni nu vede
cum atârnă deasupra
securea!


Legi şi cutume


Nu vrei să-nţelegi
nici una din legi
ale naturii?
Dragostea urii
şi ura iubirii
alcătuiesc împreună
Legile firii.



Zid peste zid


Dragostea ridică
peste zid
mii de ziduri.
Rid peste rid
pe chipuri
de vânt devastate.




ASEMENEA ARDERE

Martore cuvintele tandre
ploaia fecundă
printre meandre,
martor mi-erugul de linişte:
doar o scufundare-ndelungă
în propria undă
m-ar mai putea salva
de asemenea ardere...



CERC VICIOS


În drămuitul nisip
relicve
dintr-un viitor anotimp.
Cerc vicios,
toiag alb
al înţeleptului orb...




DINASTII DE NIMICURI

Uitare impusă
dinastii de nimicuri
întreacătul
neasemuit
al iubirii.
De ajuns.
Nu vreau să am ştire.


SAREA DINTRE CUVINTE

Dorinţei
îi mugură sânii
rotite candori
tighelind desemne
pe sarea
dintre cuvinte.



ABAC

Omul cu scara
te înalţă-coboară
ca pe treptele de abac.
cu un
surâs gratuit.



FLĂMÂND

Muşti cu sfială
sânul melancoliei
iar steaua pitică
îşi dezveleşte genunchii
frivol oferindu-se
nopţii majuscule...



Ca dintr-un somn

Un licăr de rouă
cutreieră
firul de iarbă.
Sfârşiată de linişti
ca dintr-un somn de copil
cobor din cuvinte.



CEZARINA ADAMESCU
11 APRILIE 2011




FĂRĂ DE ARIPI


Şuviţele fricii
erori încolţesc
pe tâmpla grădinii.
Fără de aripi
paseri pustii
înghesuie zorii.



DEPĂRTAT


Pe rugul de linişte
un cuvânt
scăpat printre degete.
Cu mersul bătrân
tu –
tot mai mult
depărtându-te...







GORGAN DE NELINIŞTI

Retragere bruscă, silită.
mâini de rugină
netezindu-ţi veşmintele.

Pierdere şi câştig
în căuşul memoriei.




DĂRUI

Un flacon de hazard
între ceaşca de ceai
şi pipetă
pentru arca (ne)bunei
capricioasei speranţe...



FĂRĂ ODIHNĂ

O mânăstire
de fluturi
îmi taie cărare
printre ideaţii...


NĂLUCILE AMINTIRII


Frig ondulatoriu
dinspre capătul sinelui
euforie clandestină
născând licurici
în pufoasa răcoare
a somnului...





CĂRĂRI DE-MPRUMUT


Păsări,
corăbii morgane
albe semnale-mi trimit,
urme prelinse.
Biciuită trecere
spre tărâmul
fără nici o făgăduinţă...





CURSĂ CU OBSTACOLE

La răscruce de frunze
mă-mpiedic
de ghimpul ficţiunii.
Din subsiorile pleoapelor
cusute cu linişte
apar fosile ambarcaţiuni
ajunse niciodată
la finiş...



LEVITAŢII ASCUNSE

Şotronul cuvintelor
botezate-n esenţă de mir
levitaţii ascunse
efemer
vagabond efemer
balon de săpun...




CE ŞTII TU?


Scăpătat într-o lacrimă
scorpionul neliniştii,
nuieluşă de-alun,
nuieluşă de-alun
ce ştii tu
despre arderea gândurilor?




Zbor într-o aripă


Pe-o măgură, departe,
se-aprinde-un rug
de linişti
şi greierii-l aclamă
scrâşnind antene-n pripă.

Revii tăcut în locul
pierdut odinioară
şi regăsiut adaugi
un zbor la o aripă...



PLOI DE MIOZOTIS

În căuşul poemului
ţipătul nibelungilor.
Frumoşii nevăzători
cărăuşesc coji de nucă,
fântâni,
meteori,
amulete,
pe locul unde au căzut
primele ploi de miozothis...



PILDUITOARE MISTERE

Prin efemerul frunziş
oasele stigmei poetului
năluca deghizatului nimănui
printre marote şi fauni.
Secetă, ninsoare,
pilduitoare mistere...




FĂRĂ CUVINTE

Promisiunea nisipului
că nu va aluneca,
zgomotul dinaintea surzeniei,
plânsul mărunţit
al secundelor,
dezastre repetate
ale îngăduinţei...




ECHITAŢIA TĂCERII

Echitaţia tăcerii
ispitind dimineţile
imperiu enigmatic,
aer dintre miresme.
Clipocit de mirări
traversând decapitate
dedemultul crepuscul.




RUG DE LINIŞTE

Ciulin
înflorindu-mi la tâmple.
În toiul visării
mâinile,
fruntea
dogorâte de arşiţa
harului...



ABIA DE MAI POT

Înrobindu-mă, Timpul
abia de mai pot să aprind
o petardă.
Alerg după umbră,
arunc o potcoavă-ndărăt,
sunt toată
numai o fugă...




CHIAR DACĂ...

Ca un nevăzător surprins
cu o oglindă-n mână
spartă,
aşa am fost: un arc întins
spre orizonturi fără hartă.

Atât am vrut să ştii:
nicicând
nu mi-a lipsit
Luceafărul din casă...





DE PARCĂ

Mă împiedic de vid
după ce izgonit
din deşertul de îngeri,
mi-e teamă şi preget să fug,
mă revolt,
mă supun,
recunosc,
în sufletport vină
de parcă în zori m-aş trezi
într-o casă străină...


AŞA MĂ AFLU

Vulnerabil şi pur
matrod al cuvântului
tot mai viu aureolat
de înţelepciunea căderii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu