luni, 19 martie 2012

MÂINE – ZIUA CÂND A MURIT TATA

tabletă placebo-

          În Postul Mare. Ca şi acum. Doar că în urmă cu nişte de ani. Parcă a fost ieri. Tocmai editasem a doua mea carte, cea mai grozavă, care m-a făcut cunoscută în toată lumea. Pe atunci nu se utiliza internetul, aşa că trebuia să străbaţi munţii, precum Badea Cârţan, cu sacul de cărţi în spate. Aşa a ajuns şi la sârbi. Cartea se numea „Primăvara face pozne” şi era adorabilă. A pătruns prin toate bibliotecile şcolare, orăşeneşti, municipale, judeţene, comunale, sindicale. O adevărată călătoare. Dacă ar fi s-o aşez pe terezie, cântăreşte cât toate cele aproape o sută de cărţi la un loc, pe care mi-am aşternut numele.
          Cum ziceam, eram foarte bucuroasă că mi-a ieşit cartea. Şi cum orice bucurie trebuie plătită scump, am plătit. Cu moartea tatei.
          Atunci s-a frânt ceva în mine şi s-a frânt definitiv. Am pierdut bucuria de a mă bucura. Îmi era pur şi simplu frică să mă bucur de o realizare, fiindcă ştiam că urmează plata. Şi plata nu era pe potriva bucuriei. Era cu mult mai mare. De nesuportat.
          Carte cu carte, om cu om şi pom cu pom, mi-au numărat anii.
          Mi-am socotit şi eu anii în cărţi, iată, la 60 de ani, aveam peste 90 de cărţi. Ce folos?
          Bucuria pierise. Chiar am scris o poveste tristă intitulată: Fiica mea Bucuria. O fiică neasemuit de frumoasă şi deşteaptă care nu interesa pe nimeni. Pe care am încercat s-o ucid. Nu din frică, nu din milă, nu din gelozie.
          Din zădărnicie.
          Şi cred că până la urmă am reuşit. Am sugrumat-o în mine.
          Şi chiar dacă n-am reuşit total, într-o zi o să reuşesc. S-o fac să nu mai mişte-n front, pentru că, nu? ea nu-mi aduce nimic. Nici măcar o lacrimă pentru tata.
          Aşa că ziua morţii tatei coincide cu naşterea celei mai frumoase cărţi scrise de mine vreodată.
          Nu e, cel puţin caraghios?


19 martie 2012
De Sărbătoarea Sfântului Iosif
CEZARINA ADAMESCU

miercuri, 7 martie 2012

EVENIMENT DE EXCEPŢIE: AMOS OZ LA ATENEUL ROMÂN

CONSEMNĂRI



          Recent, am avut şansa unui regal de cultură la Ateneul Român şi anume, întâlnirea publicului român cu unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii: Amos Oz, prozator şi eseist izraelian, expert în fanatism comparat,  venit pentru a treia oară în ţara noastră, întâlnire mediată de Gabriel Liiceanu, după  o conferinţă de presă susţinută de scriitor. Evenimentul a fost transmis astă seară, 5 martie 2012, pe TVR Cultural.
          Din 28 februarie 2012, au avut loc o serie de manifestări care l-au avut în centru pe acest gigant al literaturii universale.
          El a avut o întâlnire cu presa, aşa cum am menţionat, apoi una cu publicul larg la Ateneul Român, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Facultăţii din Bucureşti şi a participat la lansarea seriei de autor dedicată scrierilor sale, editate de către  Humanitas. Lucrările lui Amos Oz sunt foarte populare printre cititorii români. La întrebarea ziariştilor, cum se face că el este atât de îndrăgit de publicul român, Amos Oz a răspuns:
          „ În Izrael, oamenii mă citesc ca să se enerveze. Şoferii de taxi îmi spun să le bag minţile-n cap personajelor mele care iau mereu decizii greşite. Dar în România, şi de altfel peste tot în lume, oamenii mă citesc ca să se simtă bine".
          După cuvântul introductiv, şi recitalul excepţional al maestrului violonist Alexandru Tomescu – a deschis spectacolul – pentru că de un spectacol autentic este vorba, – Gabriel Liiceanu.

luni, 5 martie 2012

O NOUĂ CARTE - CA DIMENSIUNE A SUBLIMULUI

Orice autor îşi doreşte, prin creaţia lui, fie de dimensiuni vaste, fie  restrânse ca mijloc de expresie, să atingă o culme, o dimensiune a sublimului prin intermediul imaginarului pe care cartea îl vehiculează.
Cartea este viitorul autorului, face parte din evoluţia lui ca individ şi se proiectează în timp, atât prin materialitate, dimensiune, conţinut, parfum, culoare, substanţă, valoare artistică.
Şi chiar dacă prezentul nu este al cărţii, ci mai curând al imaginii în toată dinamica ei, sunt încredinţată că va exista şi un timp mai prielnic, când oamenii se vor întoarce la carte şi vor considera această minune a creaţiei, drept cea mai frumoasă întreprindere omenenească.
O carte este un tezaur, o comoară de spiritualitate, un lucru preţios, cel mai frumos dar pe care-l poate primi şi oferi cineva. O bijuterie de  purtat direct pe inimă.
Chiar de Ziua Mărţişorului, am primit din Editura SINTEZE, Galaţi,  cartea „Străjer peste suflete” – poeme în trei versuri, cu o prefaţă aproape nemeritată scrisă de distinsul Eugen Dorcescu.
Un mărţişor pe care, chiar dacă nu-l voi purta, îl voi considera toată viaţa, aducător de noroc şi speranţă, în oceanul neliniştii, al confuziei şi al singurătăţii.
O carte. O sumă de gânduri. O sumă de sentimente concentrate-n trei versuri (greu!) – o sfântă plămadă de inefabil, pe care azi, 3 Martie, îl ofer cititorilor mei, cu toată dragostea, jertfa şi puterea de creaţie de care sunt în stare.
Ilustraţiile au fost realizate de artistul plastic Ionuţ-Cătălin Florea, un dobrogean care a dus numele ţării noastre pe multe meleaguri ale lumii, unde şi-a expus lucrările pe simeze. Coperta I este realizată de scriitoarea şi artista plastică Melania Cuc din Bistriţa.
În acest debut de primăvară atât de aşteptată, fie ca această carte de micro-poeme să vă aducă un firişor de aer proaspăt, rază de lumină şi multe bucurii sfinte.

         3 Martie 2012

         CEZARINA ADAMESCU