vineri, 27 mai 2011

Un trecut devenit viitorul istoriei. Mişcarea naţională din cultură numită Asociaţia Română pentru Patrimoniu.

PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010
                                                                        II.
O altă dimensiune covârşitoare a cărturarului Artur Silvestri a fost cinstirea neamului său. “Opera lui Artur Silvestri vorbeşte de la sine în această privinţă” – scrie Nicolae Georgescu. Artur Silvestri şi-a apărat cu înverşunare străvechimea neamului, credinţa ortodoxă, limba şi cultura, valorile patrimoniului naţional şi i-a îndemnat pe toate căile şi pe alţii s-o facă. El a fost în acest sens, unul din cei mai autentici patrioţi, neabătut de la idealul său naţional.
Abia citind volumul “Artur Silvestri   – Aşa cum l-am cunoscut” – mi-am dat seama de unde izvora puterea fascinatorie pe care o exercita Artur Silvestri şi vraja, mirajul, enigma pe care le degaja faţă de cunoscuţi şi prieteni care, o dată ce-l cunoşteau, erau cuceriţi  de acest om deschis şi totuşi misterios. Cei mai mulţi erau atraşi magnetic de personalitatea lui copleşitoare, emblematică, fie şi doar privindu-l, sau, mai mult, auzindu-i pronunţat sau citindu-i numele, care stârnea interes prin rezonanţa străină.

O VIAŢĂ ÎNCHINATĂ CUVÂNTULUI

CEZARINA ADAMESCU – PROASPĂT PRIMITĂ ÎN RÂNDURILE UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA BACĂU


Gălăţeanca Cezarina Adamescu, colega noastră de redacţie de la Agero, poartă cu demnitate greutatea cuvântului de mai bine de patru decenii. În 1993 se înscrie la Universitatea din Bucureşti, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar, la specialitatea Teologie Didactică, limbi clasice, pe care o absolvă în 1999, când îşi dă licenţa la Iaşi, la Academia de Ştiinţe Teologice, absolvind facultatea cu media generală 9,42 şi la examenul de licenţă obţine media 9,62, cu o lucrare de excepţie, de 500 de pagini, la profilul Teologie-dogmatică, Mariologie, lucrare intitulată: „Iată Mama ta! Semnificaţia cultului marian în Bisericile Catolică şi Ortodoxă”, teză la care ia nota maximă, cu indicaţia expresă de a urma Doctoratul în Teologie. În toamna anului 1999 dă admitere şi reuşeşte la examenul de doctorat.

marți, 24 mai 2011

UN AMBASADOR AL SUFLETULUI ROMÂNESC ŞI PATRIA LUI TAINICĂ

PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010
Pentru mine, scrisul este viaţa”  -Artur Silvestri-                                                         I.

În ce fel o personalitate covârşitoare şi carismatică te poate fascina şi dincolo de moarte? Iată o întrebare care invită la meditaţie.
Prin aura de inefabil înconjurându-i blând, tâmplele, prin exemplaritatea vieţii. Prin avuţia dăruită pe care a trudit toată viaţa s-o tezaurizeze pentru urmaşii lui, pentru urmaşii altora, pentru întreaga naţiune şi, prin extensie, pentru întreaga lume. Prin universalitatea gândirii şi operei sale.
Iată prin ce.
Rămâne să te întrebi: care a fost preţul acestei uriaşe averi spirituale?
Preţul e unul: jertfa de sine. Miile de ore de trudă, de nesomn, de dăruire totală.  E ceea ce trebuie să facă scriitorul, cărturarul, omul de cultură – fără a drămui, fără a se odihni, fără zgârcenie. Cu generozitate christică. Împărţirea, dăruirea de sine, spre săturarea mulţimilor. Un strop de licoare şi un coltuc de pâine. Tuturor, fiecăruia în parte.

sâmbătă, 7 mai 2011

Invitatii pe acest blog: Alexandru Draghici:: LEAGĂNUL VÂRSTELOR

din Volumul II de poezie "Vinovat de nevindecare" (se poate citi online aici >>>>>)

Dumnezeu

Sărmanii părinţi
Pe care îi cresc copiii.
Duioşii bunici
Pe care îi leagănă în braţe nepoţii.
Fericiţi părinţii
Care îşi leagănă copiii.
Duioşi nepoţii
Pe care îi cresc bunicii.
Iar tu înger
Ce creşti lumina
Cine te leagănă
Când ţi-e dor de copii, părinţi şi bunici?

Gărgăriţa

Te-ai rătăcit între aceşti pereţi
Lipită de geam priveşti copacii
Dar drumul ţi-e curmat
Nici zborul nu-l poate deschide.
Te privesc şi încep să-ţi înţeleg nedumerirea
Te prind în palmă
Te zbaţi cu deznădejde
Deschid fereastra, desfac palma
Te-arunc şi în cădere
Îti deschizi aripile.
În zbor îţi regăseşti zarea
Şi-n primul copac faci un popas
Caldă ţi-a fost închisoarea
Verde ţi-e insula de pripas.


ALEXANDRU DRĂGHICI (GERMANIA)

vineri, 6 mai 2011

Recenzie la volumul lui Lucian Hetco: "Oglinda cu suflet"

EXEGEZĂ   

COROLA DE GÂNDURI DIN TEMPLUL TĂCERII

VALERIU LUCIAN HETCO, Oglinda cu suflet, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002


Un vis cu două chipuri, o singură tăcere, „două trupuri,/ două păreri,/ o singură iubire”. Toate acestea se învârt în jurul primelor cifre din şirul infinit, unu, doi, adunate, scăzute, înmulţite şi împărţite. Toate înfiripând Cântecul, atingând mereu aceleaşi nuanţe, de aşezat „pe ultimul piedestal,/ al ultimului templu,/ - tăcerea -/ zborul zbuciumat al clipelor/ ce ne-au fost furate.” (Cântecul).
Şi peste „durerea/ florilor – călcate în picioare”, rămâne „temelia prezenţei/mereu aceeaşi,/ dar dintotdeauna/ dincolo de mine.” (Iată).

LOCUITORII INIMII MELE ÎNTÂLNIRI ESENŢIALE: LUCIAN HETCO

SUNT RĂDĂCINĂ ÎN PĂMÂNTUL STRĂINILOR…”

UN POSIBIL PORTRET SPIRITUAL AL UNEI PERSONALITĂŢI

DE MARCĂ: VALERIU LUCIAN HETCO


Veritabil „Cetăţean planetar”, Valeriu Lucian Hetco, webmaster şi redactor şef al publicaţiei AGERO, face parte din personalităţile de excepţie care îşi poartă patria în suflet şi numele de român cu demnitate, oriunde s-ar afla în lume şi luptă cu abnegaţie pentru reabilitarea imaginii neamului său. El nu-şi ascunde originea, dimpotrivă, îşi pune la dispoziţie întreaga capacitate fizică, intelectuală, creativă şi afectivă pentru a ridica prestigiul naţiunii române pe locul pe care-l merită.
Se pare că Lucian Hetco şi-a însuşit bine cuvintele stănesciene: „a face ceva pentru cuvinte, iar restul pentru oameni”. Cât face pentru cuvinte şi cât pentru oameni, să lăsăm istoria literară să se pronunţe.

marți, 3 mai 2011

EVENIMENT MAJOR ÎN VIAŢA CREŞTINILOR: BEATIFICAREA PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA

CÂND CHIPUL DEVINE ICOANĂ.RITUL BEATIFICĂRII
PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA

Motto:

"Pe trotuarul strâmt al lumii, sunt un călător care îţi ţineprivirea îndreptată mereu spre chipul tău, Isuse!"

-Papa Ioan Paul al II-lea-


Dincolo de orice eveniment monden la care participă sute de mii de oameni şi mii de jurnalişti din toate ţările, dincolo de toate ceremoniile regeşti fastuoase, de nunţi, botezuri, divorţuri alepseudo vipurilor iviţi peste noapte, care ţin trează atenţia mediei, dincolo de petrecerile la iarbă verdecu mititei şi bere - cu maneluţe şi ţopăieli pe asudatelea şi pe surzitelea, în stil caragialianesc, ori de show-urile din cluburile de noapte unde tinerii stau cu ochii agăţaţi la mişcările obscene ale animatoarelor,există evenimente creştine unice, care îţi pot marca definitiv existenţa.
 Ele rămân încrustate în scoarţa inimii, chiar dacă se desfăşoară discret, într-o ordine desăvârşită, cu multă pietate şi smerenie creştină.