duminică, 28 august 2011

SCRIITORI MISTICI ROMÂNI

SUVERAN PESTE SUFLETE – VERSUL

PETRU DINVALE, POEME LITURGICE, (Vademecum doxologic),  Napoca Star, 2010


          Ideea că versul are putere de viaţă, de moarte şi de înviere asupra celor dragi  este o certificare a însemnătăţii lui în conştiinţa omului. Şi chiar dacă Poezia n-a operat mutaţii fizico-chimice spectaculoase în universul material, ea a contribuit în mare măsură la modificări substanţiale în suflet, aducând pace, linişte, comuniune de spirit, empatie între persoane cunoscute şi necunoscute.
          Poezia vizionară şi religioasă în înţelegerea ei transfigurată, sublimată, a fost, încă din Vechiul Testament, nu numai crezul, mărturia spirituală a cântăreţilor, psalmiştilor şi profeţilor, dar a slujit drept poruncă neamului ales, care-l urmau pe conducătorul lor – aşa cum pe David l-au urmat evreii la sfinţirea Templului din Ierusalim – el mergând înainte cu instrumente de cântat şi dansând, iar mulţimea, în ritual, îl imita tresărind de bucurie în cântările  pentru Yahve, ori suspinând şi plângând în chip de pocăinţă dinaintea lui Dumnezeu, la vremuri de restrişte.
          Omul interior se armonizează cu cel exterior şi îndeosebi cu semenii lui. Dacă nu faci pace cu tine, n-o să poţi să empatizezi cu semenii.
          Petru Dinvale  şi-a ales ca modalitate de exprimare poezia religioasă ca să nu se dezmintă. Medicul se îngrijeşte nu doar de trupuri, ci şi de suflete, oferind un Vademecum doxologic,  pe cât de documentat teologic, pe atât de frumos realizat artistic din punct de vedere literar.
          Ca orice bun creştin, Petru Dinvale nu se mulţumeşte doar cu mântuirea proprie, ci doreşte să-i aducă la Lumină, cu multă generozitate, pe toţi cei din jur, ceea ce e o întreprindere curajoasă, profetică, asumată în totalitate cu o fervoare a cuvântului greu de egalat. Sfântul Francisc dorea, în marea sa iubire pentru Dumnezeu şi pentru oameni, ca toate făpturile de sub cer să aducă Laude Creatorului.

miercuri, 17 august 2011

ADORMIREA FECIOAREI

floricele de câmp-


Cicoare, măceş, albăstrică
smălţuind
liniştea câmpiei.



O boară de vis
rătăcită-ntre gene –
cină cu mama.


Adormire cuminte
sicriu de lacrimi –
Sfânta Fecioară.

miercuri, 10 august 2011

LACRIMI VERZI PE FUNDAL VIOLET

CEZARINA ADAMESCU

LACRIMI VERZI PE FUNDAL VIOLET

-instanţe lirice pentru un pădurar necioplit-
 
*Pădurar
dispărut ca un gând
prin nervurile frunzelor.



*Lut despletit
modelat de mâini de olar.
Cuvânt cu noduri.



*Jefuit de păsări
codru stins în rugini.
Amăgiri conştiente.

sâmbătă, 6 august 2011

ÂND VIAŢA DEVINE OPERĂ. – GRIGORE VIERU ŞI POEZIA LACRIMEI SALE

GRIGORE VIERU, CELE MAI FRUMOASE POEZII, Editura JURNALUL, Bucureşti, 2009

A intrat deja în tradiţie ca, periodic, JURNALUL NAŢIONAL să ofere cu generozitate cititorilor săi, CD-uri, DVD-uri şi cărţi de colecţie, de mare valoare patrimonială, la un preţ foarte accesibil, colecţie îmbogăţită cu voci din fonoteca de aur, ori cu lucrări din fondul de carte naţional, fapt îmbucurător pentru marea majoritate a cititorilor care nu ar avea altfel, posibilităţi de achiziţie.
De această dată, luni, 16 februarie 2009 Jurnalul Naţional a avut binecuvântata inspiraţie de a edita la Editura Jurnalul, volumul antologic de excepţie, dedicat memoriei marelui Poet naţional basarabean GRIGORE VIERU, volum numit cu titlul unei colecţii a Editurii Albatros, CELE MAI FRUMOASE POEZII, un tiraj foarte generos de 50.000 de exemplare, care au ajuns în mâinile cititorilor din ambele ţări.

LABORATOR DE CREAŢIE. UN NOU ROMAN SE PREFIGUREAZĂ

CEZARINA ADAMESCU

ÎNGER ÎN OGLINDĂ
-roman-
EDITURA SINTEZE, GALAŢI, 2011

Omul este ceea ce-şi aduce aminte de sine că este”
-Nichita Stănescu-

Nu cine eşti interesează, ci care-ţi este sinele. Căci sinele tău este mai vast decât tine şi adevărul tău devine, într-un sens, dezminţirea ta.
Iar sinele, care a rupt cercul eului, este întotdeauna susceptibil de lărgire, ca fiind orizontul mişcător în care te adevereşti în adânc
-Constantin Noica
 În viaţa fiecăruia are loc un moment de maximă intensitate. Atunci trebuie să ştii să te accepţi. Este momentul în care eşti ceea ce eşti şi totodată ceea ce vei fi.
-John Fowles-
1.
Rezerva era micuţă şi deosebit de curată. Două paturi albe, cu noptiere melaminate în aceeaşi culoare, în faţa ferestrei, o măsuţă cu două scaune tip, cu spetează curbată, perdele imaculate cu un desen simplu, în romburi. Pe jos, gresie cu un model discret, nişte bucheţele de flori roz pal. Într-un colţ al camerei, chiuveta, străjuită de prosoape şi două pahare la oglindă în care se răsfăţau mărunţişuri de toaletă intimă, periuţe, pastă de dinţi. Alături, un creion dermatograf, ruj de buze, cîteva creme de faţă şi un flacon pulverizant cu apă de colonie.