joi, 9 iunie 2011

LUMINIŞUL DE UNDE SURVINE FIINŢA ELENEI BUICĂ

Elena BUICĂ: LUMINIŞURI, Editura ANAMAROL 2011

LUMINIŞUL DE UNDE SURVINE FIINŢA ELENEI BUICĂ
Eveniment de excepţie: Lansarea cărţii “Luminişuri”, a scriitoarei din Toronto, Elena Buică, sâmbătă, 11 iunie 2011 la Biblioteca Metropolitană Bucureşti
Am motive temeinice să afirm că prietenia literară poate învinge timpul şi spaţiile, ea nu cunoaşte graniţe geografice, nici limite de limbaj ori de altă natură. Transgresează chiar graniţa dintre viaţă şi moarte.
Prietenia este un dar de la Dumnezeu şi, ca toate darurile, nu se primeşte şi nu se dă cu anasâna, nici nu se poate retrage brusc, undele ei propagându-se freatic şi răspândindu-se, chiar după ce persoanele sunt despărţite vremelnic. Prietenia răsare în sufletul omului ca o virtute înaltă, aşezată alături de iubire, dacă nu chiar mai sus, pe scara valorilor morale. Ea se dezvoltă treptat, deschizându-şi lujerii parfumaţi spre celălalt, cu bucurie, speranţă, sinceritate, încredere. Fără încredere, edificiul ei se năruie lesne.
Bazată pe aceste adevăruri, mărturisesc că prietenia ce m-a legat de scriitoarea româncă Elena Buică – Buni, o fiinţă – pentru mine – aproape necunoscută, a fost unul din extreme de puţinele daruri pe care mi le-a făcut Providenţa, la timp cuvenit, care nu m-a dezamăgit niciodată şi pentru care nu prididesc a-i mulţumi îndeajuns.

duminică, 5 iunie 2011

Cezarina Adamescu – o doamnă a sonetului românesc

Despre Cezarina Adamescu am aflat şi eu, ca mulţi cititorii - câţi au mai rămas în aceste vremuri improprii pentru zăbava cetitului – din informaţiile curente întâlnite întâmplător în presa noastră culturală şi m-a surprins, fireşte, plăcut, hărnicia ei, frecvenţa prezenţei sale în paginile revistelor de cultură. A colaborat şi colaborează cam la toate revistele de cultură din ţară. Are o putere de muncă enormă, care mă uimeşte şi mă complexează deopotrivă şi o dispoziţie pentru lectură de-a dreptul fabuloasă.
Citeşte mult şi dă seama de cele citite în cronici calofile, riguroase şi articulate. Care scriitor gălăţean, sau din alte arealuri geografice, n-a trecut prin lecturile Cezarinei Adamescu?