miercuri, 19 decembrie 2012

O noua carte: UN TIMP AL NETIMPULUI



Textul integral al cărții, în format pdf se află aici >>>>


NE AMINTIM DE DUMNEZEU 


Doar când suntem la necaz. Când dă o boală peste noi,  sau  nici  atunci.  Când  ne  despărţim  de  cineva  drag.
Când  întâmpinăm  greutăţi,  când  ni  se  pun  bariere  în ascensiunea noastră.
  Există o bucurie de-a spune, irepresibilă. 
  Dacă aş putea să-L port în mine totdeauna. Dar nu, El  este  părăsit,  uitat,  abandonat  în  cea  mai  mare  parte  a timpului. Neglijenţă. Nepăsare. Păcate grave.
Cu  preţul  unor  tulburări  şi  al  unor  necazuri,    ar trebui să-L purtăm totdeauna în noi.
  Aşa  se  cade.  Aşa  se  cuvine.  Aşa  trebuie.  Noi suntem  în  El.  De  ce  să  nu  fie  şi  El  în  noi?    Plăntuţe  în Grădina Lui. 
  De  la  El  primim  soare,  lumină  şi  apă.  Cele  trei elemente  vitale  creşterii  şi  înfloririi.  Împlinirii-n  seminţe de har.
  Să-L simţim permanent, să-L strigăm în ajutor, să-L mâncăm şi să-L bem în fiecare zi, iar în chip spiritual, în fiecare clipă.
  Să ne lăsăm duşi de Mâna care dă viaţă. Mâna care purcede din Înalt şi ne face cuib întrînsa. Nu suntem îngeri dar  Mâna  lui  Dumnezeu  ne  poartă  şi  pe  pământ  şi-n Înalturi. 
  El ne deschide Universul în dimensiunea a IV-a.
  Dimensiunea    cerească.    Dimensiunea    Duhului Sfânt.
  Prin care primim viaţă. Suflare. Duh de Lumină.
  Duhul  acestei  Lumini  Sacre  să  fie  de-a  pururi  în noi, în sfânta veşnicie!
  
  30 mai 2012