Abisul credinţei
Bat timpul cu genele.
De câte pleoape
Fi-va nevoie
Pentru a umple
Abisul clepsidrei?
Cu ochii icoanei
Mă priveai
Cu ochii icoanei
Şi-mi făgăduiai nesfârşirea
Infintul,
Nemărginirea.
Mi-ai dat rost,
Înţeles,
Şi menire,
Neasemuită alcătuire.
Aerul meu
Cuprins e de Tine
Ca o fastuoasă
Lumină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu