Ultima logodnă, poeme, Editura Sintez, 2007
Continutul se afla la link-urile urmatoare:
Continutul se afla la link-urile urmatoare:
- 111 sonete de iubire >>>>>
- O nuntă de cuvinte: 111 sonete neînchipuite >>>>>
- Starea de cândva: 111 sonete pierdute şi regăsite >>>>>
Se sinucide umbra de cât a-mbãtrânit
Se sinucide umbra de cât a-mbãtrânit
Un duh prielnic astãzi, pogoarã în cuvinteªi grâul de atâta luminã s-a-ncruzit
Eu îmi gãsesc odihnã doar în hrisoave sfinte.
Dar ce lumini afunde gãsesc privind quasarii!
În aura tãcerii e-un gând îndepãrtat.
S-a luminat de noapte, de parcã edecarii
La Carul Mic sau Mare, trag stele pe uscat.
De-atâta dezlânare ºi firul se înspicã
Dar ghemul Ariadnei prefirã anii mei.
Mã mustrã blând o fiarã cu ochi sticloºi de fricã
Din lunã ninge negru – noian de funigei.
Nu mai gãsesc aproape nimic din ce-am iubit
Se sinucide umbra de cât a-mbãtrânit.
Din tot ce am, nimic nu-mi aparţine
Din tot ce am, nimic nu-mi aparţine
Nimic al meu – din tot ce-agonisesc.Clãdesc, clãdesc doar pe strãvechi ruine
Şi cu un gest apoi le nãruiesc.
Zidesc din nou cetãţile duine
Mi-e inima sedusã de Anteu
Din lacrimi şi din doruri genuine
Dar pentru cine, ştie Dumnezeu...
Am strãbãtut curenţi şi ape line
Dar nu m-am plâns, de-a fost uşor sau greu.
În viaţã doar iubirea ta mã ţine
Şi-mpart monada sufletului meu.
Din tot ce am, nimic nu-mi aparţine
Clãdesc doar pe nisip şi pe ruine.
În sfânta-ntâmpinare
Şi vii la cei care s-au nevoit
Ca sã ne ierþi mereu de ce-am greşit
Lãsându-ne din nu fãrã de patã.
Tu care ni-l trimiţi pe-Alinãtorul
Pe Duhul Mângâierii-n limbi de foc
Cu daruri revãrsate la soroc
Revino, însoţit de tot soborul.
Revarsã-ţi Doamne-a Ta Milostivire
În raze de luminã peste fire.
În sfântã-ntâmpinare ţi-am ieşit
Cu inima şi mintea luminatã
Şi pacea-n lume, îndelung visatã
Sã ne pogori în suflet negreşit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu