SPAŢIUL ACESTEI TRĂIRI

-vignete  lirice-

*doar o selecţie*

Amirosind a pământ
frigul ultim
întârziindu-mi fiinţa
vulnerabilă, precum apa…

*

Dimineaţa
-stea vorbitoare-
tandru zigzag
risipindu-mă fără odihnă.



*

Vreme de-o ţinere minte
inventez un surâs
în stare a desfereca
toate ieşirile…


*

Surâs necesar
ca o apă a-nceputului
iscălindu-ne frunţile…


*

Amintire:
aer sfânt
puţinul deajuns
ne frânge în două…


*

Mă clatin, alunec pe râs,
înving
şi sunt învinsă continuu…


*

Împleticitul de paşi
în ritmul neliniştii
linguşitoare – speranţa…


*

Provocator –
hohotul singurătăţii
gustul de sânge
al pierderii sinelui…


*

Zorii de seară
moţăind în spaţiul acestei trăiri
prefăcute în păsări şi vise…


*

Împrejurului meu
niagară de foc
în punctul sublim al ivirii.


*



Ochean răsturnat:
vechile temeri
date-n vileag de ecoul
propriului trup
prăbuşit în fântână…


*

Sunt aici –
fruct patetic şi crud
năpădit de nisip
ca un cuibar de clepsidră…


*

Cât o fărâmă de viaţă
-cântecul trist-
neostoit şi străin
rug de linişte…


*

Mă-mpiedic de vid
astenic şi blând
izgonit din deşertul de îngeri…


*

Pe coama
unei oglinzi destrămate
însemn anonim de nelinişte…


*



Te oferi
naufragiului zilei
cu roşu pe buze –
-sângele biruinţei-


*

Nimic în zadar:
nici cornul cum sună
în această fantastică noapte
devenită postumă.


*

Mă nasc-risipesc
din rărunchii unui cuvânt
ademenitor
ca un murmur de dragoste…


*

Răsfoi anotimpuri
în aerul crud
surpat de luare-aminte
pe un nisip mişcător…


*

La rugul mocnind al neliniştii
instanţelor zilei
înrobindu-mă, Timpul…


*

Potcoava-ndărăt o arunc
alerg după umbră.
Sunt toată numai o fugă…


Atârnând de un ceas de nisip,
viaţa mea – şirag de aduceri aminte
paliativ
pentru străvechi cicatrice…


*

Arşiţa harului
ciulin înflorindu-mi la tâmple
în toiul visării
rug de linişte…


*

Infinitivul făpturii
-rob al nimicurilor-
necunoscând vicleşugul…


*

Tulburător requiem:
Missa Solemnis
pentru două simţiri, deopotrivă…


*

Într-o beţie de rouă
verdele nimănui
în memoria mâinilor…


*



Împietrire de noimă,
agoniseală de aripi
în cimitirul cu oase de vulturi…


*

Ruină-n altarul de suflet:
pe furiş
un orb se priveşte-n oglindă…


*

Podiditul de plâns,
început de amurg
veghind lunecarea de stea
în căuşul clepsidrei….


*

Masacru de idoli:
Înaltul de vis
Printre zgomote vraişte…


*

Un aer sărac
o prăbuşire de păsări
împotriva memoriei…


*



Renaştere:
-spaţiul de meditare-
străpuns de un deget…

*

Rătăcitoare himeră:
la porţile sinelui
umbra ta
fără nici o aureolă…


*

Dinaintea unui semnal
ca pentru gloanţe neoarbe
descoperindu-mi grumazul:
singurătate.


*

Flămândă-n cunoaştere
încep de la degete
o nouă poemă de dragoste…


*

Crengile unui arbor pitic
ezitând să-ţi pătrundă lăuntrul
un strop de miracol incert…

*

Somn înfrunzit
cutreieră-n tropot
infinitul din alba clepsidră…



Întâmplările trupului
prăpăstii şi culmi
trepte – de diotimă…


*

Ca dintr-un somn de copil
sfâşiat de nelinişti
într-un licăr de rouă
cobor din cuvinte…


*

Câţi anonimi
în orbitele vântului
din sanctuarul de sine
dăruindu-ţi surâsuri…


*

Ruină şi vaier,
piatră zăludă
în palid, obrazul,
de lună prea crudă…


*

Realul meu oniric
într-un căuş de nume
aşteaptă
un verde pe măsură…

*

Imaginea mea
apă vremelnică
în care un orb
îşi limpezeşte orbitele…

Oscioarele ceţii
spânzurându-şi uluca
de o streaşină fără de cuib…


*

În fluvii de albă tandreţe
născocesc graiul intim
impromptu
şa o primăvară potrivnică…


*

Elen retezat,
insinuându-se-n irişi
imperceptibil, angoasa…


*

În săbii de frig
îmi spânzură trilul
subit devorându-mă,
vindecătorul…


*

Cu nări fremătânde
un vis sărută apa făţiş
împrejurului meu
căutându-te….


*

Şi noi?
Figuranţi efemeri
ghemuiţi în matrici
genuine.


Îmi cos cu migală
dintâiele aripi
cu dorul din muguri
ferestruindu-mi gândirea…

*

Şi umbrele nudităţii
din cap clătinând
cu ochiul pieziş
măsurându-ne…


*

Puţinele aripi
îmi sprijină cerul
în timp ce tălpile
se desprind de ţărână…

*


Spiritul vagabondează
legănându-şi şoldurile.
cuţite solare pe un cer palpitând
de luceferi…


*


Liane cerebrale
răsărite-n penumbră
lumină de sine izvorând
punct pe „i”nimă.



*

Mioape ipostaze:
mustind de praf şi furibund
un dor de ducă mă-ndeparte…


*

Ierbarul genezei:
zonă abstractă
rememorând neantul…


*

Caut smerit
descântece inedite,
pentru muzeul
colibelor de nisip…


*

Vinovată uitare:
în duminica toamnei
îţi anticipezi cu migală
lovitura de graţie…


*

O singură ardere
filigranată difuz
renaşte treptat
din logodna cenuşii.


*

Rostogolul nisipului,
-clinchet nostalgic duios-
proiecţia propriei săbii.



Surâsul zbânţuit al imortelei
flutură agresiv
pe fruntea maculată
de viciul îndoielii.


*

Vântul nostalgic
evadând subit
din spaţiul infidel al giruetei…



*

Să-ţi drămuieşti risipa
trandafirat de-un timp
pierdut în spini!


*

Vignete arare
în lentila binoclului.
Ploi algoritmice.


*

La margine de panoptic
parabola autosugestiei
-momeală invalidă-


*

Între două ieşiri
periplu lapidar
poluând peisajul
cu un tril sughiţat!