duminică, 20 februarie 2011

OMAGIU FRATELUI POET GRIGORE VIERU

18 IANUARIE 2011
LA DOI ANI DE LA PLECAREA POETULUI

„TAINA CARE MĂ APĂRĂ”
Sunt iarbă, nu pot fi mai mult”.
Al Universului tumult
Mă poate într-o zi strivi,
Iar cerul însuşi m-o jeli.
Românule, înfrânge-ţi teama:
Din ceruri mă jeleşte   m a m a.
Mă vor jeli adeseori
În zare, şiruri de cocori.
Pe soare, ploaie ori ninsoare,
Jeli-vor sălcii plângătoare.
Va şuiera amarnic vântul
Şi-n zori mă va jeli pământul.
Vor plânge pruncii şi soţia,
Mă va jeli şi Poezia.
Mă va boci încet, frumos,
I-am fost atât de credincios…
Ii port insigna pe sub haină.
Mă apără o sfântă taină.
Nu plângeţi, le voi spune-ncet
Şi nu-l întoarceţi pe Poet
Când a pornit spre steaua lui
Că-i steaua Eminescului.
Născut din glorie şi chin
E crugul versului divin;
E crugul versului ceresc
Născut din os de Eminesc.
Aprindeţi candele  de flori
Pe câmpuri răspândiţi culori,
Tămâie ardeţi în căţuie
Şi-apoi priviţi cum fumul suie.
Lumina şi mireasma bună,
Rămâne-va în carte – rună.
Iar sufletul ca de copil
Rămână-n carte  – un sigil.
DARURI
Doamne, sfânta lui nemoarte
A intrat demult în carte;
Sfânta lui temeinicie
A intrat în veşnicie.
Sfânta naştere a lui
Grâul a-nflorit pe grui.
Lucrul mânurilor sale
A umplut cu vârf pocale.
Rodul inimii curate
Se măsoară în carate.
Numai, Doamne, dorul lui
Este ca al nimănui.


PENTRU TOŢI ŞI PENTRU TOATE

Pentru grâu ai scris litanii,
Pentru iarbă, dulci pisanii;
Pentru ploaie şi zăpadă
Ţi-ai dat ultima monadă
Şi adus-ai imn ţărânei
Pentru sfânt – mirosul pâinii;
Pâinea dragostei cu rod
Dăruit-ai la norod.
Dintr-al soarelui izvod
Raze-ai împletit drept pod.
Pomului cel înflorit
Cu mărgele-mpodobit
Cu mărgele vii de aur,
I-ai slujit drept meşter faur.
Sânului -  al ţărnei-mume
Tu i-ai dăruit un nume.
Pentru tot ce s-a ivit
Tu te-ai frânt şi împărţit.
Precum pâinea pe altar
Şi le-ai presărat cu har.
Toate-acestea astăzi lângă
Tine sunt ca să te plângă.
POETUL
E fiinţa Limbii sfinte
Plină de învăţăminte;
Este glasul tunător
Al întregului popor.
Este conştiinţa vie
A ce-a fost şi va să fie.
Este nimbul cald al orei,
E lumina Aurorei.
Este Doina – dar cerescu,
Sufletul lui Eminescu.
Este adevărul pur,
Visul care-a prins contur.
Este tot ce-n zare vezi
Când spre înălţimi cutezi.
El e glasul ce mereu
Cheamă către Dumnezeu.

POETUL ŞI ŢARA

Ţara fără de poeţi
Ruptă-i parcă din peceţi;
Ruptă e de frumuseţe
Şi de dalbă tinereţe.
De istoria cea vie
Ruptă-i ţara pe vecie.
Ţara fără cărturari
N-are meşteri făurari.
N-are sânge parcă-n trup,
Legăturile se rup,
N-are, n-are oxigen
Pe pământul indigen.
Cum atunci să mai respire,
Fără cel mai vrednic mire?
Căci Poetul e alesul
Care-i ştie înţelesul.
O respectă şi-o iubeşte
Câtă vreme vieţuieşte.
Nici Poetul fără ţară
Nu trăieşte, bunăoară,
De pelin e gura-amară
Şi-i e chipul ca de ceară.
Cu o nevăzută aţă
Ei vor fi legaţi pe viaţă
Ca îndrăgostiţii – mirii,
Însăşi în virtutea firii.

SĂ TE-NTORCI

Scumpe Grig,
acum te strig
şi te chem cu disperare
ca să-mi vii din depărtare.
Ca să-mi vii pe drum de ţară
ostenit, în fapt de seară,
să adaşti la mine-acasă,
să-ţi dau pita pântecoasă,
pita rumenă şi bună,
ce ne-adună împreună,
ce ne-adună grămăjoară
într-o margine de ţară,
din răspântii, din răscruci,
să te-ntorci, să nu te duci,
căci Grigore, fără tine,
nimeni nu o duce bine.
Te aştept, te rog ia seama,
ca odinioară, mama,
printre-arbuştii de tutun,
şi-aştepta copilul bun
şi păstra-n ştergar curat,
un coltuc pentru băiat.
Puţintică şi uşure,
te-aştepta lângă pădure
să te-ntorci de la Lipcani
cu un grup de băietani
şi te-ntâmpina voioasă
ca să-ţi spună ce-i pe-acasă.

CUM SĂ-L CINSTIM

N-avem dreptul, n-avem dreptul
Să uităm curând, Poetul.
Să nu-i strângem, înţelept
Poezia lui la piept.
Poezia lui la sân
Imortelă dintre fân.
El s-a dat, s-a împărţit,
Şi plângând, s-a nevoit.
Să ne-aducă nouă-n dar,
Boabe de mărgăritar
În cuvinte potrivite,
Cu răbdare migălite.
Într-o carte, şi-altă carte,
Care l-au salvat din  moarte.
Şi l-au aşezat, firesc,
’N Panteonul românesc.

O STEA CĂZÂND, SE-NALŢĂ

O stea, căzând, s-a înălţat
Pe-un cer cu stele presărat.
O stea pe cerul încă teafăr
Îngemănată c-un Luceafăr.
Pe o planetă populată
Cu suflete fără de pată.
Curg râuri-râuri de cuvinte
Desprinse din izvoare sfinte.
Privind acum pe cer, tot natul,
Cu dragoste, c-aşa e datul,
Îţi recunoaşte steaua-ndată
Cu sfânt Luceafăr-gemănată,
Tremurătoare ca-ntr-un vis
Ce luminează în abis.
Cei doi, Grigore şi Mihai
Şi-au dat bineţe azi în Rai.
COLIND TRIST

Colindele abia ce-au stat
Dar Lerui, Doamne, n-a-ncetat.
E-un Lerui-ler şi Linu-i lin
Să-i fie somnul  un alin.
Să-i fie inima-mpăcată
Făptura toată dezlegată
De taine vechi, de taine noi,
Acum şi-n Ziua de Apoi.
Iertat şi binecuvântat,
Pe-aripi de serafimi purtat.
Le spun colindelor să tacă.
Înlăcrimată-i gura seacă,
Înlăcrimată-i gura rece,
Vreme vine, vreme trece…
EMINESCU PENTRU POET

Este plânsetul, izvorul,
El e – de acasă – dorul.
Codrul, frate-ngemănat
Starea lui „A fost odat’…”
Toate asta-s la un loc,
Într-o lacrimă de foc.
Peste-ntregul Univers
Prinse-ntr-un crâmpei de vers.
Este dragostea de mamă,
E iubita cu năframă,
Este umbră, este vis,
Luminând în Paradis…

MAMA DOCHIŢA

Maica mea, obraz amar
Ţi-a adus fecioru-n dar
Nu basmauă, nici rochiţă,
Ci, cuvintele, Dochiţă.
Eşti – Eudockie-n câmpie
Ca izvor de apă vie,
Ca un fir de iasomie,
Printre frunze de tutun.
Eu cuvintele-mi adun
Şi te-anunţ c-al tău băiat
Va sosi neapărat.
Pe cărarea dinspre sat
Cum venea şi altădat’.
Şi te-anunţ c-al tău fecior,
Vine azi încetişor.
Spune-i tu lui Dumnezeu
Cum i-ai spus mereu, mereu
Ca să-i pregăteasc-un pat
Din vers dulce şi curat,
C-a venit să se-odihnească
Fiu-n Limba Românească.

LA POARTA DORULUI

Înviforat şi trist ca niciodată
Poetul azi s-a lepădat de toate,
S-a dus la poarta dorului să bată
Dar n-a putut pătrunde în Cetate.
Ci, gureşi, l-au oprit, lătrând, zăvozii
La margine de drum de lângă Prut,
Venit-au să-l salute voievozii
Cu scuturi şi cu paloşe de lut.
Cu sufletul o candelă plăpândă
Dar care-ardea necontenit cu dor
El a rămas o lacrimă flămândă
Străfulgerând un vis nemuritor.

23 ianuarie 2009

PLÂNGE PLÂNSETUL ÎN MINE

Porţi valorile perene,
Peste tot, barasabene.
Porţi în sufletul curat
Tot ce maica ţi-a lăsat.
Duioşie şi candoare,
Iarba satului te doare.
Se răstoarnă ţărna-n tine
Şi răsar pe loc glicine.
Se rsfrânge-n ţărn plânsul,
Ţipă cerul după dânsul
Plânge plânsetul în mine
Frate drag al meu, vecine,
Într-un viscol de culori
Se răscoală mii de flori.
Şi lumina se răscoală
Când ia chipul tău pe coală
Şi ţâşneşte din pământ
Să ia formă de cuvânt.
Plângi Moldovă Basarabă,
Plânge-l, c-a plecat degrabă,
Plânge-l c-a plecat iţit
În cuvântul nerostit.
Galaţi, 18 ianuarie 2009

O CARTE DINTR-O MIE

Ce carte ţi-aş închina
eu ţie,
iubitul meu domn,
în stare să te adoarmă
şi să te trezească din somn?
Ce carte, ce carte,
care să te cheme din moarte,
să te întoarne din drum,
dintre stele – duium?…
Ce carte să scriu,
prea iubite, Poete,
s-o parcurgi toată, pe îndelete,
să străbaţi o alee
ca pe Calea Lactee,
să nu te mai doară
un Neam şi o Ţară;
să nu te mai ardă, bunăoară,
ochii de plâns la hotară?
Să nu te mai doară
albastrul de zid,
surâsul rigid,
Limba numită Duminică,
Atunci când nu se cuminecă?
O carte drept pod peste Prut,
să nu te frângă cuvântul durut,
din flori aruncate pe val,
din sunet de nai şi caval.
Un pod peste ani
din mâini înălţate
în rugi preacurate,
din irişii tăi diafani,
frate iubit,
domn (ne)murit
asta îţi scriu,
Grigore, iubite,
pe neauzite,
pe nefrunzărite,
o carte dintr-o mie
în stare cel puţin
să te-nvie!

CEZARINA ADAMESCU

Un comentariu:

  1. CHANSON D'AMOUR

    J'aime qu'il est impossible de le préserver,
    autant, aujourd'hui, je peux me déchirer.

    Mon amour est plus grand que moi
    au cours des années à essayer de regarder pour tout.

    Pour moi, votre visage est le même,
    et souriez et respirez-il toujours fidèle.

    Je veux remettre à poils d'animaux
    près de ma tempe-argent métallique.

    Quelle odeur de cheveux maintenant verser
    Aujourd'hui, comme hier, je suis ivre.

    En vain je bannis de mon cœur à vous,
    Mon amour est resté delung frisson.

    RăspundețiȘtergere