„Ocolul infinitului mic pornind de la nimic” – se intitulează o carte absolut fermecătoare scrisă cândva de Marin Sorescu. El dorea să spună că poeţii pot cutreiera pământul şi chiar cosmosul fără alt mijloc de locomoţie decât propria închipuire. Şi la sfârşitul acestei fascinante călătorii, fiecare îşi îmbogăţeşte considerabil spiritul. Pornind cu valijoara lui, mai mult sau mai puţin încăpătoare, se reîntoarce cu braţele doldora de avuţii nesperate: în primul rând, cu faptul că au cunoscut, s-au împrietenit, şi-au îmbogăţit spiritul cu cea mai frumoasă experienţă de viaţă: cu întâlnirea la cota cea mai înaltă a altor creatori aidoma lor, ceea ce nu e deloc puţin lucru.
Graţie mijloacelor moderne de comunicaţie, comuniunile de spirit se înfăptuiesc în epoca noastră mult mai lesne. Şi e şi firesc. În doar câteva secunde, poţi face cunoştinţă cu opera unui autor aflat la celălalt capăt al lumii, îi poţi trimite scrisori, mesaje, creaţii proprii, îi poţi auzi vocea şi chiar îl poţi vedea pe ecran. Şi acest schimb, acest feed-back imediat are un impact major în conştiinţa fiecăruia. Nu numai că-ţi deschide orizontul cunoaşterii, dar îţi permite să afli tot ce e nou în materie de cultură şi civilizaţie prin ţări şi continente, unde nici cu gândul nu puteai, până mai ieri, ajunge.
Când însă se întâmplă să fii „coleg de carte”, coautor cu personalităţi pe care le admiri, le cultivi, le îndrăgeşti şi le citeşti asiduu, ori măcar ai auzit de ele şi ai dori să le cunoşti, emoţia este cu atât mai puternică. Calea freatică a Poesiei nu cunoaşte oprelişti, nici graniţe. Limitele dispar, Poesia înfrăţeşte, adună, logodeşte, cunună şi înveşniceşte spiritele. E ca o sfântă înviere în duh.
Practic, te înfrăţeşte virtual cu toţi ceilalţi creatori, uneşte în acelaşi Rotund, sub formă de inimă.
Nici barierele lingvistice nu mai constituie o piedică pentru că există metode, graţie traducătorilor, ca poeţii să fie tălmăciţi în limbajul universal al iubirii. Ceva mai fascinant nici că se poate.
S-ar putea naşte de aici, o CONFRERIE, o UNIUNE a tuturor Republicilor Poeziei, într-una singură. Desigur, aceasta e puţin utopic, dar premise există. De ce nu s-ar putea întăptui un asemenea deziderat major şi poeţii, în loc să se învrăjbească, în loc să se invidieze şi să se elimine unul pe celălalt, să-şi dea mâna sub acelaşi CUVÂNT, ca sub un ACOPERIŞ PENTRU RUGĂ, unde nu încape nici un sentiment reprobabil, nici măcar urma vreunui gând potrivnic.
Iată că premisele acestui proiect major, au fost deja puse de distinsa doamnă Ligya Diaconescu, o neobosită lucrătoare pe tărâmul culturii şi civilizaţiei româneşti care duce ştafeta Poesiei şi Prozei româneşti pe toate continentele. Cum? Foarte simplu: organizând concursuri internaţionale de literatură, strângând între coperţi majore oameni din toate colţurile lumii care vin şi adastă la fântâna răcoritoare a Liricii ori Epicii şi-şi potolesc setea cu frumosul din Cuvântul Etern care înseamnă Iubire de Dumnezeu şi de semeni.
Grupaţi în acest mănunchi înmiresmat, autorii dobândesc nu numai sentimentul puternic că nu sunt singuri, dar şi pe acela că, demersul lor literar nu e zadarnic, într-o lume care refuză deliberat să guste din binefacerile culturii şi artei. Ce le rămâne poeţilor, scriitorilor care s-au nevoit, au mucenicit, fiecare în felul său, decât nădejdea că lasă o urmă a trecerii lor prin constelaţia atât de fascinantă a Lyrei?
Deşi nu se cunosc personal, ei se întâlnesc în oaza intimă a sufletului fiecăruia, în operele lor. Şi unde-l poţi cunoaşte mai bine pe om, decât acasa lui, care e Limba Română, aşa cum spunea marele Nichita Stănescu?
E locul unde nu te poţi ascunde, cu toate măsurile de precauţie. Personalitatea fiecăruia se vădeşte, răzbate, cu setea unui fir de aer curat într-o mină, printre rândurile scoase la iveală.
Ei rezonează unii cu alţii devenind, în felul acesta, fiecare, parte din propria creaţie a celuilalt. E o experienţă unică, fabuloasă. Pe undeva, îşi retrăiesc unul altuia viaţa, clipele, întâmplările, dramele, bucuriile, împlinirile şi eşecurile, precum un actor care împrumută ceva din personalitatea personajului interpretat. Se fac părtaşi. Cu fiecare carte citită, se cunosc între ei, se îmbogăţesc cu o lume, se îmbunătăţesc, se îmbracă în straie de gală şi se sărbătoresc, dăruindu-şi bucurii nespuse, fiecare simţind nevoia, la rândul său, de a dărui şi altora din aceste avuţii spirituale.
Dăruindu-ne lumea lor de cuvinte, averea lor de preţ, strânsă cu minuţie, aurul de suflet, diamantele inimii, aceşti creatori strânşi în Carte, se împărtăşesc din Cuvânt, ca dintr-o uriaşă Pâine spirituală.
Nu trebuie decât să ne deschidem braţele, ochii, inima, urechile, sufletul, adunate precum pâinea cuminecăturii, şi precum ambrozia degustată cu libaţiile de rigoare. Şi apoi, ce folos, dacă ne-am înfrupta singuri din aceste delicii spirituale? Aceste comuniuni elective, aceste afinităţi paronimice aproape – nu se măsoară cu nici o unitate de măsură. Ele se bazează pe unde freatice, care te ating în fibrele cele mai intime. Sunt, de fapt, propria noastră oglindă. Şi vorbind despre ei, mă recunosc pe deplin, vorbesc de fapt, despre mine, pe ocolite, e adevărat, alegându-mi într-o oarecare măsură cuvintele, căci n-aş avea niciodată curaj să mă prezint într-o lumină atât de benefică.
Dincolo de aceste avuţii de cuvinte se află nestematul de suflet. Dar câtă trudă ca să-l scoţi la iveală!
Textele de faţă trebuie citite cu dioptriile inimii, sondate în adâncul de alb al hârtiei cu unica dorinţă de a scoate miezul de frumos şi neprihănire. Ele sunt colocvii în intimitate autor-cititor, având girul sincerităţii. Dacă cineva le vede cu alţi ochi, cu atât mai bine.
Cartea este inegală pentru că şi personajele care o alcătuiesc, respectiv autorii, sunt diferiţi, de la scriitori clasici contemporani, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, premiaţi ai Uniunii Scriitorilor, la debutanţi sau la viitori debutanţi. Şi vârstele lor sunt foarte diferite, de la vârsta gimnazială la deplina maturitate artistică. Criteriul de selecţie însă, nu este aleatoriu.
Ei s-au întâmplat în această Carte cu scopul unic de a uni spiritele într-o cunună de lauri nepieritoare: cununa prieteniei literare. Mucenicia lor literară, a fost săvârşită poate, cu jerte uneori inimaginabile.
Configurarea palimpsestică a destinelor unor autori, nici măcar din acelaşi areal cultural geografic, sperăm să aibă impact în cât mai multe suflete şi să rezoneze, precum clopotul unei biserici atunci când anunţă o zi de sărbătoare a Luminii de suflet.
La naşterea acestei Antologii am fost invitată să-mi exprim câteva gânduri de bunăvoire. Deşi ea se putea susţine prin operele antologaţilor. Dar am socotit că fiecare fărâmă de sticlă din vitraliul comun care filtrează atât de frumos Lumina Poeziei este importantă şi poate sta la loc de cinste în rozeta unei catedrale. A catedralei Limbii române. Sufletul Luminii poate pătrunde prin ea până în intimitatea fiinţei, acolo unde aproapele şi departele se logodesc şi se cunună. Ea stăruie – halo reflexiv în jurul fiecărui nume şi ne conferă privilegiul de a fi, acum şi de-a pururi.
Un mănunchi de iubitori de frumos, legaţi cu noduri semantice de sublimul din ei înşişi, oferă prin această Antologie un dar nesperat: o fărâmă de miez ancestral, incandescent, care poate face lumea mai suportabilă.
Creaţiile cuprinse în această Antologie – sunt păsări albe, gata să-şi ia zborul în azurul nesfârşit.
Să ne bucurăm acum de noi înşine şi de cei dimprejurul nostru! În numele Poeziei! În numele Poeziei, ne purificăm şi ne înnobilăm făptura. Continuarea unui vis nu poate fi decât alt vis mai înalt. Realizarea unui concurs internaţional de Poezie – pentru scriitori din întreaga lume, prin realizarea unor parteneriate cu Ambasade ale ţărilor lor în România după realizarea acestei Antologii, apoi întocmirea unei Antologii a scriitorilor contemporani din întreaga lume, cu sprijinul ataşaţilor culturali ai Ambasadelor străine, iată câteva deziderate ale acestei inimoase doamne care semnează Ligya Diaconescu!
Ea este un veritabil creator de punţi peste graniţe între scriitorii români şi străini pentru realizarea unor proiecte internaţionale mixte. Realizatoarea acestei Antologii doreşte (e un vechi vis al său pentru care nu precupeţeşte nimic!) să fim cunoscuţi în întreaga lume, fiecare ţară care are Ambasadă în România va primi câteva exemplare din Antologie, de asemenea, fiecare consulat extern ca şi Ambasadele României în străinătate, consulatele, Centrele Culturale din întreaga lume, Agenţiile internaţionale de presă, ziarele partenere din întreaga lume. Nici marile biblioteci din lume nu vor fi lipsite de Antologie. Faptul că fiecare creaţie a autorilor va fi şi tradusă în limba engleză este un câştig fără seamăn pentru că va permite accesul virtual al oricărui vorbitor de limbă engleză la conţinutul Antologiei. Porţile lumii Poeziei se deschid larg spre cele patru puncte cardinale.
Un proiect cât se poate de îndrăzneţ, pe măsura viselor oricărui creator.
A te recunoaşte în altul, a-l recunoaşte pe altul în tine, fără a te confunda însă cu alţii, această empatie firească – ne este dată şi prin această Antologie de Poezie.
Naşterea acestui nou Prunc de Lumină este un eveniment benefic care îmbunătăţeşte destinul celor care-l aşteaptă.
O naştere în duh, o naştere spirituală, o sfântă plămadă de inefabil.
Graţie muncii asidue şi jertfelnice a doamnei Ligya Diaconescu cea veşnic îndrăgostită de frumos, care a avut ideea generoasă de a aduna creatori de toate vârstele şi condiţiile din întreaga lume, ne bucurăm astăzi împreună, de această naştere. Să ne bucurăm, aşadar!
CEZARINA ADAMESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu