OMAGIU UNEI DOAMNE

OMAGIU UNEI DOAMNE

Surâde în poem Cezara

                                                          Cezarinei Adamescu

Se zbat pe chip tăcute umbre

Ce ard în fruntea celuită

De-amarul clipei solitare,

De ploaia rece, nesfârşită.

Lumina-i lunecă-n peniţă,

În inimă divinul cheamă;

Cu duh născut în rugăciune

Striveşte-n vene orice teamă.

Îşi lasă tâmpla-n mâna stângă

Stârnind silabe neştiute;

Cu sete mânuind condeiul,

Pleiadă de simţiri asmute.

În creuzetul izvodirii

Îţi află sufletul menirea

Şi în trăire sibilină

Îşi cântă în poem iubirea.

O rimă-i îmbăiată-n doruri,

O alta-n undele durerii.

Prin fiecare vers ea soarbe

Şi har, şi taina învierii.

Sintagme se revarsă-n gânduri,

În ochi foşneşte primăvara

Şi, alergând printre cuvinte,

Surâde în poem Cezara!

 2011

GEORGETA MUSCĂ-OANĂ

OMAGIU FRATELUI POET GRIGORE VIERU

18 IANUARIE 2011

LA DOI ANI DE LA PLECAREA POETULUI

„TAINA CARE MĂ APĂRĂ”

„Sunt iarbă, nu pot fi mai mult”.

Al Universului tumult

Mă poate într-o zi strivi,

Iar cerul însuşi m-o jeli.

Românule, înfrânge-ţi teama:

Din ceruri mă jeleşte   m a m a.

Mă vor jeli adeseori

În zare, şiruri de cocori.

Pe soare, ploaie ori ninsoare,

Jeli-vor sălcii plângătoare.

Va şuiera amarnic vântul

Şi-n zori mă va jeli pământul.

Vor plânge pruncii şi soţia,

Mă va jeli şi Poezia.

Mă va boci încet, frumos,

I-am fost atât de credincios…

Ii port insigna pe sub haină.

Mă apără o sfântă taină.

Nu plângeţi, le voi spune-ncet

Şi nu-l întoarceţi pe Poet

Când a pornit spre steaua lui

Că-i steaua Eminescului.

Născut din glorie şi chin

E crugul versului divin;

E crugul versului ceresc

Născut din os de Eminesc.

Aprindeţi candele  de flori

Pe câmpuri răspândiţi culori,

Tămâie ardeţi în căţuie

Şi-apoi priviţi cum fumul suie.

Lumina şi mireasma bună,

Rămâne-va în carte – rună.

Iar sufletul ca de copil

Rămână-n carte  – un sigil.

DARURI

Doamne, sfânta lui nemoarte

A intrat demult în carte;

Sfânta lui temeinicie

A intrat în veşnicie.

Sfânta naştere a lui

Grâul a-nflorit pe grui.

Lucrul mânurilor sale

A umplut cu vârf pocale.

Rodul inimii curate

Se măsoară în carate.

Numai, Doamne, dorul lui

Este ca al nimănui.