OMAGIU UNEI DOAMNE

OMAGIU UNEI DOAMNE

Surâde în poem Cezara

                                                          Cezarinei Adamescu

Se zbat pe chip tăcute umbre

Ce ard în fruntea celuită

De-amarul clipei solitare,

De ploaia rece, nesfârşită.

Lumina-i lunecă-n peniţă,

În inimă divinul cheamă;

Cu duh născut în rugăciune

Striveşte-n vene orice teamă.

Îşi lasă tâmpla-n mâna stângă

Stârnind silabe neştiute;

Cu sete mânuind condeiul,

Pleiadă de simţiri asmute.

În creuzetul izvodirii

Îţi află sufletul menirea

Şi în trăire sibilină

Îşi cântă în poem iubirea.

O rimă-i îmbăiată-n doruri,

O alta-n undele durerii.

Prin fiecare vers ea soarbe

Şi har, şi taina învierii.

Sintagme se revarsă-n gânduri,

În ochi foşneşte primăvara

Şi, alergând printre cuvinte,

Surâde în poem Cezara!

 2011

GEORGETA MUSCĂ-OANĂ