ADORMIREA FECIOAREI

floricele de câmp-

Cicoare, măceş, albăstrică

smălţuind

liniştea câmpiei.

O boară de vis

rătăcită-ntre gene –

cină cu mama.

Adormire cuminte

sicriu de lacrimi –

Sfânta Fecioară.

LACRIMI VERZI PE FUNDAL VIOLET

CEZARINA ADAMESCU

LACRIMI VERZI PE FUNDAL VIOLET

-instanţe lirice pentru un pădurar necioplit-

 

*Pădurar

dispărut ca un gând

prin nervurile frunzelor.

*Lut despletit

modelat de mâini de olar.

Cuvânt cu noduri.

*Jefuit de păsări

codru stins în rugini.

Amăgiri conştiente.

EVENIMENTE CULTURALE: MARATON DE BLUES, POEZIE ŞI JAZZ

MARATON DE  BLUES, POEZIE ŞI JAZZ
        29 iulie 2011 – TVR 2

-Secvenţe nocturne în  loc de Jurnal-


Loc de smerit –
Ţara lui Johnny
magician la 80 de ani.


Johnny inaugurând
instituţia de jazz
a oftatului.


Din „Piaţa Chibrit”
Ioana recită
„Noaptea, oraşul”.

EXULTATE! JUBILATE! ALELUIA!

LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU

„Eu sunt Învierea şi Viaţa, cine crede în mine nu va muri nicicând”.                  (Ioan 11,25)

Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii şi ale Fiului său Unul Născut,

                       Slavă ţie!
Bucură-te Soare înveşmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ţie!
Bucură-te tu, lună argintie poposind pe gleznele Maicii,  Slavă ţie!
Bucuraţi-vă luceferi şi stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei,                                Slavă vouă!
Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ţie!
Bucură-te Cer cu toţi îngerii şi sfinţii, în care locuieşte neasemuita Regină, Slavă ţie!
Bucură-te Împărăţie veşnică a lui Dumnezeu, locuită de Maica tuturor îngerilor,
Slavă ţie!   
Bucură-te lacrimă vie alunecând pe obrazul neprihănit al Fecioarei, Slavă ţie!
Bucură-te flacără aprinzând candela curăţiei în sufletul Fecioarei, Slavă ţie!
Bucuraţi-vă sfinţilor păstrând loc în cugetul inimii voastre pentru Maica lui Dumnezeu,
                                Slavă vouă!
Bucuraţi-vă sfinţilor păzitori, învingând orice prilej de ispită,  Slavă vouă!
Bucuraţi-vă neamuri şi seminţii împrăştiate pe întreg pământul, plecaţi-vă genunchiul în faţa Maicii şi Fiului,    
                                Slavă vouă!
Bucuraţi-vă făpturi pământene, bucuraţi-vă feţe alese de sfinţi, bucuraţi-vă fecioare martire şi mucenici rămaşi drepţi în credinţă,        Slavă vouă!
Bucuraţi-vă  miei ai turmei pentru Păstorul cel Milostiv, care-i aduce la staul pe cei rătăciţi,                            Slavă vouă!
Bucură-te Sfântă Cruce, căci prin lemnul tău prin care a fost răstignit Mielul Neprihănit, ne-ai adus mântuirea,                Slavă ţie!
Bucură-te LUMINĂ PASCALĂ coborâtă din cer să vesteşti Învierea Domnului nostru,
                                Slavă ţie!
Bucură-te Pace a lui Iisus, căci, punând capăt vrăjmăşiei şi urii, ai unit inimile,
                                Slavă ţie!
Bucură-te Lăcaş şi Templu al Duhului Sfânt primind în chip vrednic Trupul şi Sângele Domnului nostru,                        Slavă ţie!
Bucuraţi-vă oameni, cu bucuria feţelor alese de sfinţi şi părinţi, pentru Lumina poposind în sufletul vostru,                    Slavă ţie!
Bucuraţi-vă păgânilor şi păcătoşilor pentru unica şansă de a vă mântui în Hristos, prin mijlocirea Maicii Milei,                    Slavă vouă!
Bucuraţi-vă, voi care mai aveţi timp să vă întoarceţi la pocăinţă,
                                Slavă vouă!

SONETE LUMINATE

Eu casa am umplut-o cu lumină


Eu casa am umplut-o cu lumină
aşa cum umpli c-un căuş un râu;
să ne albim de pulberea de tină
cum dropia-n seminţele de grâu.

Am alungat şi umbrele-nserării
ce se lungeau diforme prin pereţi
ne furişăm la marginea uitării
ca fluturii în preajma lămpii – beţi.

A fost o zi, o zi cu lună plină
de vorbele căzute dintr-un vers;
păşeam stingheră-n raiul de nevină
am ezitat, apoi cuvântu-am şters.

Cuvântu-acela magic, cu aldină,
din casa scufundată-n lună plină.

INTRARE ÎN PATIMI

-psalm de răscruce-

CEZARINA ADAMESCU

Împacă-mă cu mine, Isuse,

în odihnă cu sufletul meu

să trăiesc,

că mi-au slăbit puterile duhului

şi nu mai pot să mă birui de patimi.

Iartă-i pe toţi potrivnicii

aşa cum şi eu mă strădui să-i iert,

şi îndură-mă

că m-am împotrivit lor

cu osârdie.

Doar Tu Doamne,

ai căderea să judeci fiinţa,

ajută-mă şi mă eliberează

de patima deznădejdii şi urii

că om slab sunt şi mă las pradă lor

până la deznădejde...

STIHUIRI ÎN STANŢE NIPONE

CEZARINA ADAMESCU

FERVORI DE APRILIE

Floarea de vers

O floare de vers

înmiresmează-n culoare

întreg Univers.

Sora mea

Patimă, tu,

vieţuind în trup

încă dinainte

de naştere!

Exişti

Patimă

între suflet şi trup

invizibilă

cratimă!

CA O PASĂRE IBIS....TOCMAI TU? CA O PASĂRE IBIS...

-moment poetic dedicat lui Nichita Stănescu-

Aş vrea să-ţi vorbesc tăcând

câteva vorbe despre tăcere.

Ce adiere!

Ce sfânt miros

de piele de Făt Frumos

trecând dureros din tăcere-n tăcere

prin aerul majestuos…

Ce stări şi ce sunete par

că nu se întâmplă

de la tâmplă la tâmplă,

născute din verbul natal

cu iz preacurat de Santal!

Încet-încet

Tăcerea s-a îndrăgostit

de poetul ascet

şi-acum suie spre inima lui

bătută în cui…

Ah, tu, lumină, tu,

întoarce-te acasă.

Se-mplinise anul

de când Nicetas Remesianul

plecase spre zări mai albastre

să locuiască o stea

aproape de inima mea.

şi cu cât se depărta

devenea în mine prezent

imanent

ca un spirit înalt

cu străluciri de nevină

ce flutură-n larg

corăbii întregi de lumină…

ECHINOCŢIU POETIC: Ziua internaţională a Poeziei 21 martie 2011-03-19

LAVIURI

CEZARINA ADAMESCU

 1.

Nu pe hârtie îţi scriu,
Îţi scriu pe fiinţă ;
Pe propriul suflet
Îţi scriu
Cu un cui siniliu,
Citeşte-mă cu îngăduinţă.

Cu ţipătul scos din rărunchi
Îţi scriu în genunchi.
În şoaptă cuvântul mă cere
Îţi scriu pe augusta tăcere.

Doamne, îţi zic :
Dă-mi rănile Tale
Să-ţi scriu un poem
Gângurit cu petale,
Un poem ca un crin
Scrijelind o ninsoare…

Pe rănile Tale îţi scriu,
-răni ce mă ţin în picioare-
cât nu-i prea târziu
îţi scriu pe albastrul din zare.

Îngăduie-mi, Doamne,
Cât mai sunt viu…
Şi dacă o fi cu priinţă
Numele meu să-ţi înscriu
În adânc
de Fiinţă…

Gânduri pe rugul cuvântului IV. Tratat de singurătate

Nu  înţeleg, dar ştiu.
Nu înţeleg, dar cred.
Nu înţeleg dar eşti.
Nu înţeleg dar suntem.
Nu înţeleg dar te simt;
eşti în mine şi lângă mine
şi împrejur şi aproape-departe,
la fel ca fiica mea, moartea,
pe care  o zămislesc permanent,
încă din naştere.
*****
Formăm un drum, o cărare,
calea pe care se întâlnesc spiritele,
gândurile pustii
în duhul speranţei de împreună.
Capătul drumului
va însemna şi unirea noastră
definitivă.
*****
Fiecare în sine
are capacitatea de a te trăi
dar se leapădă de tine
şi te alungă
spre cei aidoma mie
care se deschid precum orhideele
să te primească
în casa înrourată a trupului
şi a sufletului,
în casa gândului
ţi a simţirilor
încă vii
însă demult  aţipite.
*****
De ce să-mi fie ruşine cu tine?
Iată, vin să dau mărturie
despre amarnica mea bucurie
prezenţa ta permanentă
în fibrele mele adânci
sunt mlădiţa cea verde
şi mă hrănesc din trunchiul tău viguros
ca dintr-un corn al abundenţei.
*****

Lamento vesel pe fond depresiv

Nici tu, nici tu,

nici tu, nici tu…

Îţi dau dreptate, Hidalgo,

astăzi mă distanţez de mine,

de tine,

ca să te pot vedea mai îndeaproape,

ca să te pot atinge cu gândul,

ca să intru în marele nimeni.

****

Duh şi humă plutind peste,

Ruah, suflu adiind peste ape.

****

Intru în mine aproape,

tot mai aproape de dorul primordial,

ca-ntr-o piatră de apă stârnind

cercuri concentrice.

****

LOGODNĂ MISTICĂ

Ce mistică
logodna ta cu Lumina
logodna cea cristică
netrupească
şi (ne)firească
Logodna cerească…

Am dorinţa să aflu
Lumina
de unde survine fiinţa,
luminişul fiinţial
din cel primordial.

BOCETUL NEAMULUI

Neamul meu de peste Prut
Blând ca un surâs durut,
Neamul meu de peste ape
Mi l-am tras de ochi – aproape.
Neamul meu de peste cer
Îmi întinde lăicer,
Îmi întinde punte lină
Pe spinare de Lumină;
Pe spinări de curcubeu
Oropsitul, neamul meu.
Neamul – ca desprins din rama,
Neamul consâgean cu mama.

ACOPERIŞ PENTRU RUGĂ

Lipsiţi de orgolii şi vicii
Se scurg în derâdere anii
Şi cât de puţini sunt amicii,
Şi ce numeroşi sunt duşmanii.

Ia-mi, Doamne din suflet toţi spinii
Din inimă ia-mi întristarea
Şi pune-mi la loc iarăşi crinii
Şi pune-mi pe buze – iertarea…

Întoarce-ţi o clipă privirea
Şi-opreşte-mă, Doamne, din fugă
Să fiu pentru-ntreag-omenirea
Un ACOPERIŞ PENTRU RUGĂ.

LUMINA CRUCII NEMURINDE

UN AUTOGRAF PE LUMINĂ

Semnat de Cezarina Adamescu


ENTROPIA NELINIŞTII


Măsura măsurării mele,
Tu se numeşte.
Tu – Cel ce eşti
peste toate
şi prin toate
şi întru toţi
şi totodată Cel ce este cu noi
ca să ne aducă
în Duh de adevăr
smerenia Naşterii de Sine
în Cuvânt
sau
Entropia Neliniştii…


MAI PRESUS DE FIINŢĂ


Cel pururi fiind
şi acelaşi fiind,
Cuvântul ieşit din tăcere
se nimiceşte pe sine în noi,
întro kenoză sublimă
pe care numai Lumina lăuntrică
îl poate din nou înălţa
Fiinţă mai presus de fiinţă….

SPAŢIUL ACESTEI TRĂIRI

-vignete  lirice-

*doar o selecţie*

Amirosind a pământ
frigul ultim
întârziindu-mi fiinţa
vulnerabilă, precum apa…

*

Dimineaţa
-stea vorbitoare-
tandru zigzag
risipindu-mă fără odihnă.

OMAGIU FRATELUI POET GRIGORE VIERU

18 IANUARIE 2011

LA DOI ANI DE LA PLECAREA POETULUI

„TAINA CARE MĂ APĂRĂ”

„Sunt iarbă, nu pot fi mai mult”.

Al Universului tumult

Mă poate într-o zi strivi,

Iar cerul însuşi m-o jeli.

Românule, înfrânge-ţi teama:

Din ceruri mă jeleşte   m a m a.

Mă vor jeli adeseori

În zare, şiruri de cocori.

Pe soare, ploaie ori ninsoare,

Jeli-vor sălcii plângătoare.

Va şuiera amarnic vântul

Şi-n zori mă va jeli pământul.

Vor plânge pruncii şi soţia,

Mă va jeli şi Poezia.

Mă va boci încet, frumos,

I-am fost atât de credincios…

Ii port insigna pe sub haină.

Mă apără o sfântă taină.

Nu plângeţi, le voi spune-ncet

Şi nu-l întoarceţi pe Poet

Când a pornit spre steaua lui

Că-i steaua Eminescului.

Născut din glorie şi chin

E crugul versului divin;

E crugul versului ceresc

Născut din os de Eminesc.

Aprindeţi candele  de flori

Pe câmpuri răspândiţi culori,

Tămâie ardeţi în căţuie

Şi-apoi priviţi cum fumul suie.

Lumina şi mireasma bună,

Rămâne-va în carte – rună.

Iar sufletul ca de copil

Rămână-n carte  – un sigil.

DARURI

Doamne, sfânta lui nemoarte

A intrat demult în carte;

Sfânta lui temeinicie

A intrat în veşnicie.

Sfânta naştere a lui

Grâul a-nflorit pe grui.

Lucrul mânurilor sale

A umplut cu vârf pocale.

Rodul inimii curate

Se măsoară în carate.

Numai, Doamne, dorul lui

Este ca al nimănui.