Apariție editorială: MÂNA CU MIROS DE CULOARE

MÂNA CU MIROS DE CULOARE sau VEŞNICUL EFEMER

-carte memorială Ionuţ Cătălin Florea-

Conținutul cărții se poate citi online aici >>>>>

O noua carte: UN TIMP AL NETIMPULUI

Textul integral al cărții, în format pdf se află aici >>>>

NE AMINTIM DE DUMNEZEU 

Doar când suntem la necaz. Când dă o boală peste noi,  sau  nici  atunci.  Când  ne  despărţim  de  cineva  drag.
Când  întâmpinăm  greutăţi,  când  ni  se  pun  bariere  în ascensiunea noastră.
  Există o bucurie de-a spune, irepresibilă. 
  Dacă aş putea să-L port în mine totdeauna. Dar nu, El  este  părăsit,  uitat,  abandonat  în  cea  mai  mare  parte  a timpului. Neglijenţă. Nepăsare. Păcate grave.
Cu  preţul  unor  tulburări  şi  al  unor  necazuri,    ar trebui să-L purtăm totdeauna în noi.
  Aşa  se  cade.  Aşa  se  cuvine.  Aşa  trebuie.  Noi suntem  în  El.  De  ce  să  nu  fie  şi  El  în  noi?    Plăntuţe  în Grădina Lui. 
  De  la  El  primim  soare,  lumină  şi  apă.  Cele  trei elemente  vitale  creşterii  şi  înfloririi.  Împlinirii-n  seminţe de har.
  Să-L simţim permanent, să-L strigăm în ajutor, să-L mâncăm şi să-L bem în fiecare zi, iar în chip spiritual, în fiecare clipă.
  Să ne lăsăm duşi de Mâna care dă viaţă. Mâna care purcede din Înalt şi ne face cuib întrînsa. Nu suntem îngeri dar  Mâna  lui  Dumnezeu  ne  poartă  şi  pe  pământ  şi-n Înalturi. 
  El ne deschide Universul în dimensiunea a IV-a.
  Dimensiunea    cerească.    Dimensiunea    Duhului Sfânt.
  Prin care primim viaţă. Suflare. Duh de Lumină.
  Duhul  acestei  Lumini  Sacre  să  fie  de-a  pururi  în noi, în sfânta veşnicie!
  
  30 mai 2012

O carte nouă: Sâmburi de migdale

 

Conținutul cărții se găsește aici >>>>

AMPRENTELE CLIPEI: O CARTE ŞI DOUĂ AUTOARE sau VORBE LA PATRU MÂINI

Ziua  când  ne-am  propus  să  concepem,  eu  şi  Voica, o carte împreună, a fost începutul binecuvântat
al  unei  colaborări  fructuoase  despre  care,  cu  câtva timp în urmă, nici nu visam.
I-am propus şi ea şi-a dat acceptul. Mai rămânea s-o şi facem. Ideea era faină.  Ea  a  scris  despre  mine,  eu  am  scris  despre  ea. Ca-ntr-o rudenie spirituală. Cu totul specială.
Deşi   nu   avem   acelaşi   orizont   de   expresie, creaţiile  se  pot  împleti  şi  forma  un  întreg  în  care  nu există    părţi    mai    bune    ori    mai    puţin    bune.
Specificitatea  fiecărui  text  este,  de  fapt,  punctul  de forţă al acestei cărţi. S-a început cu poezii în stil popular, cu ritm şi rimă pentru a marca zona de interes a autoarei, care este  şi  interpretă  consacrată  de  muzică  tradiţională românească. Textele de proză sunt prilejuite de unele momente din viaţa noastră comună.
Prietenia este  liantul   care   uneşte   edificiul spiritual. Cărămizile  lui,  chiar  diferite,  pot  alcătui  un  stil armonios, îmbinând tradiţionalul cu modernul. Scrierile  despre  această  persoană  admirabilă,
generoasă, care pune preţ pe virtuţile teologale atât de cunoscute, au fost inserate în volum ca omagiu adus prieteniei,   respectului,   devoţiunii,   calităţi   care   se găsesc  atât  de  rar  la  o  persoană  în  ziua  de  azi,  când Timpul a fost convertit în interese mărunte. A-ţi oferi o parte   din   suflet   cuiva,   este   un   gest   sublim   de generozitate şi omenie. Câţi o mai fac?
De fapt, noi le considerăm bagaje pentru Rai, o încărcătură  pe  care  am  purtat-o,  ca  o  replica  a  lui
Sisif,  şi  pe  munte,  cu  bolovanul  în  cârcă,  dar  şi  pe elitrele cu care, ne-am pregătit îndelung pentru zborul suprem.
Să fim gata. Să fim pregătite pentru a exersa din nou  zborul  prim,  aşa  cum  l-am  proiectat,  în  Crug  de stea din Constelaţia Lyrei.
Sperăm  că  experimentul  nostru  a  reuşit.  Iar dacă nu, putem să-l reluăm altădată.

3 mai 2012
când Voica a împlinit 56 de ani
Cezarina Adamescu

Continutul cartii se gaseste aici >>>>>

TÂRG INTERNAŢIONAL DE CARTE. Analize şi comentarii

BOOKFEST 2012

Iată-ne la Ediţia a VII-a a  Salonului  Internaţional de carte Bookfest, 2012, în Pavilionul central ROMEXPO, organizat în perioada 30 mai-3 iunie.

Salonul se va bucura de 300 de evenimente: lansãri de carte, sesiuni de lecturã şi întâlniri cu personalitãţi ale lumii literare româneşti şi internaţionale, concerte, proiecţii cinematografice, reprezentaţii de teatru pentru copii şi cursuri de limbã francezã. Ediţia aceasta a Salonului Internațional de Carte Bookfest, este organizatã de Asociația Editorilor din România sub egida Federației Editorilor din România, se va desfãșura în pavilioanele C1, C2, C3, C4, C5 din Complexul Expozițional Romexpo. Respectând tradiția creatã prin invitarea unei țãri la fiecare ediție, Bookfest se bucurã în 2012 de participarea Franței ca oaspete de onoare. Mulţi scriitori străini. Mulţi români. Mulţi, nici străini, nici români. Adică din diaspora.

Carti de-ale mele care pot fi citite online

Dragii mei cititori,

 

aici gasiti doua linkuri catre doua carti de-ale mele, ce pot fi citite online (sau copiate pe computerul personal)

• Rastignirea pe lacrima
• Vitralii pe zapada memoriei



Rastignirea pe lacrima





 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Vitralii pe zapada memoriei



 

 

MÂINE – ZIUA CÂND A MURIT TATA

tabletă placebo-

          În Postul Mare. Ca şi acum. Doar că în urmă cu nişte de ani. Parcă a fost ieri. Tocmai editasem a doua mea carte, cea mai grozavă, care m-a făcut cunoscută în toată lumea. Pe atunci nu se utiliza internetul, aşa că trebuia să străbaţi munţii, precum Badea Cârţan, cu sacul de cărţi în spate. Aşa a ajuns şi la sârbi. Cartea se numea „Primăvara face pozne” şi era adorabilă. A pătruns prin toate bibliotecile şcolare, orăşeneşti, municipale, judeţene, comunale, sindicale. O adevărată călătoare. Dacă ar fi s-o aşez pe terezie, cântăreşte cât toate cele aproape o sută de cărţi la un loc, pe care mi-am aşternut numele.

          Cum ziceam, eram foarte bucuroasă că mi-a ieşit cartea. Şi cum orice bucurie trebuie plătită scump, am plătit. Cu moartea tatei.

          Atunci s-a frânt ceva în mine şi s-a frânt definitiv. Am pierdut bucuria de a mă bucura. Îmi era pur şi simplu frică să mă bucur de o realizare, fiindcă ştiam că urmează plata. Şi plata nu era pe potriva bucuriei. Era cu mult mai mare. De nesuportat.

          Carte cu carte, om cu om şi pom cu pom, mi-au numărat anii.

          Mi-am socotit şi eu anii în cărţi, iată, la 60 de ani, aveam peste 90 de cărţi. Ce folos?

          Bucuria pierise. Chiar am scris o poveste tristă intitulată: Fiica mea Bucuria. O fiică neasemuit de frumoasă şi deşteaptă care nu interesa pe nimeni. Pe care am încercat s-o ucid. Nu din frică, nu din milă, nu din gelozie.

          Din zădărnicie.

          Şi cred că până la urmă am reuşit. Am sugrumat-o în mine.

          Şi chiar dacă n-am reuşit total, într-o zi o să reuşesc. S-o fac să nu mai mişte-n front, pentru că, nu? ea nu-mi aduce nimic. Nici măcar o lacrimă pentru tata.

          Aşa că ziua morţii tatei coincide cu naşterea celei mai frumoase cărţi scrise de mine vreodată.

          Nu e, cel puţin caraghios?

19 martie 2012

De Sărbătoarea Sfântului Iosif

CEZARINA ADAMESCU